„Creierul este o lume care constă dintr-un număr de continente neexplorate şi mari întinderi de teritorii necunoscute”, mărturisea, la începutul secolului al XX-lea, histologistul și medicul spaniol Ramón y Cajal, laureat al Premiului Nobel pentru medicină. Considerat unul dintre fondatorii neuroștiinței moderne, Ramón y Cajal arăta, prin cuvintele omului de știință, ceea ce Michelangelo Buonarroti exprimase prin culoare în urmă cu aproape cinci secole, atunci când a înveșmântat cu frescele sale celebra Capela Sixtină de la Vatican.
Pentru Michelangelo, infinitul cunoașterii era pus în legătură doar cu Dumnezeu și, nu întâmplător, surprindea în chiar inima lumii creștine apusene cel mai important moment al Creației, și anume facerea omului, crearea lui Adam. Pasionat în mod cert de anatomie, Michelangelo a reușit să fixeze în tabloul întâlnirii omului cu Dumnezeu, dincolo de splendida sa compoziție artistică, un mesaj pe care lumea trebuia să-l descopere pe măsura evoluției sale spirituale, și anume faptul că omul, înzestrat cu rațiune, trebuie să evolueze spre asemănare cu Creatorul lui. De-a lungul timpului, celebra lucarare a lui Buonarroti Simoni a stârnit adevărate controverse, elementele artistice fiind privite cu suspiciune și încadrate mai degrabă în sfera conspirativă.
Doi experți americani în neuroanatomie, pe nume Ian Suk și Rafael Tamargo, au demonstrat recent că lucrarea lui Michelangelo Separarea luminii de întuneric, prima din seria celor nouă lucrări ce formează Geneza, ascunde în ea simboluri anatomice evidente cu trimitere la trunchiul cerebral, la nervul optic și la ochi. Acest fapt îl observase în 1990 și medicul Frank Lynn Meshberger; el a publicat o lucrare în care a arătat că giulgiul care Îl învăluie pe Dumnezeu-Tatăl în cea de-a patra scenă, cunoscută sub numele de Creația lui Adam sau Întâlnirea omului cu Dumnezeu, seamănă izbitor cu un creier.
Cu mijloacele moderne de astăzi putem înțelege că aceste descoperiri sunt perfect demonstrabile, atât din punct de vedere artistic, cât și medical. Ceea ce ne rămâne însă este să asumăm și mesajul din spatele operei de artă, mesaj care creează o punte de legătură între știință și credință.
Un pas în plus în elucidarea acestui mister îl face marele profesor român Alexandru Vlad Ciurea, neurochirurg de talie mondială. Pe coperta principală a ultimei sale cărți intitulate Călătorii în centrul gândirii se află celebra pictură a lui Michelangelo Buonarroti. Mesajul iconic este de fapt o sinteză a înțelegerii pe care acest mare om de știință a dobândit-o în urma unei experiențe vaste ce numără nu mai puțin de 23.000 de intervenții neurochirugicale. Iată ce mărturisește doctorul Alexandru Vlad Ciurea: „Eu cred că Dumnezeu este în creierul omului și că există o legătură spirituală între creier și Divinitate. Iar pentru a interveni cu succes pe creier, nu mă pot ruga altcuiva decât lui Dumnezeu.”
***
George Grigoriu: Când am ajuns pentru prima dată la Vatican și am vizitat celebra Capelă Sixtină, cel mai mult m-a impresionat plafonul sfântului lăcaș, dominat de splendida lucrare a lui Michelangelo ce înfățișează întâlnirea omului cu Dumnezeu. Dincolo de frumusețea artistică a acestei opere și de simbolistica ei teologică, lucrarea are și un înțeles tainic; ascunde o reprezentare medicală care a străbătut secolele fără însă a fi cunoscută. Recent, am văzut pe rafturile unei librării o carte care mi-a atras atenția în mod deosebit; este vorba despre Călătorii în centrul gândirii, volum al cărui unic autor sunteți dumneavoastră, domnule profesor Alexandru Vlad Ciurea, nume cu rezonanță mondială în neurochirurgie. Cartea m-a atras imediat atât datorită autorului, cât și titlului fascinant și imaginii de pe copertă, tabloul lui Michelangelo de pe plafonul Capelei Sixtine. Michelangelo Buonarroti considera că „arta este mai presus de orice o revelație, o binecuvântare și o sfințire a vieții omenești.” Cum interpretați dumneavoastră, din perspectiva omului de știință de astăzi, mesajul lui Michelangelo? De ce ați ales pentru coperta volumului celebrul tablou?
