De aproape șaptesprezece secole, cu mic, cu mare, umanitatea trăiește și retrăiește cu o emoție neîncetată povestea Moșului, este sfântul copilăriei, simbol al iubirii, al bunătății și al generozității.
Ne-am trezit cu Sfantul Nicolae în calendarul sufletesc dinainte de a desluși slovele și a citi în cel din perete. Pentru cei mai mulți dintre noi, bătrânul alb cu nuielușa ce umple ghetuțele frumos aranjate în holul casei cu dulciuri și cu daruri vine parcă din cărțile cu personaje de poveste. Și atunci, închidem ochii, pentru a-i retrăi povestea.
Ceea ce uităm este faptul că Sfantul Nicolae a fost un om la fel ca noi, în carne și oase, dar care a ales iubirea și generozitatea față de semeni în locul egoismului, a fost un om ce nu a ezitat să-și vândă averea, pentru a oferi un zâmbet cald celor aflați în nevoință. Iar atunci când balanța adevărului risca să se rostogolească, din barba-i blândă ieșea fum, iar nuielușa devenea bici năprasnic.
Astăzi, îl venerăm ca sfânt și bine facem, ne place să ne bucurăm de el aproape ca într-o reclamă; ne mai rămâne un singur lucru: să-i asumăm și viața ca exemplu. Și astfel, într-o logică a echilibrului, Sfantul Nicolae s-ar bucura și el de noi, și nu doar pentru noi.


