Radu Țincu – Iubirea, ura și iertarea – efecte asupra organismului uman

Mă rog Ţie, Doamne, să pot fi frumos pe dinăuntru

Socrate

Mă rog Ţie, Doamne, să pot fi frumos pe dinăuntru

Prefigurând în chip profetic, cu aproape patru secole înainte, învățătura hristică bazată pe iubire, pe credință și pe iertare. Socrate avea să ne mai lase un indiciu: „Nu poţi vindeca trupul, fără să vindeci sufletul.” Acest mesaj ancestral, născut dintr-o experiență milenară, avea să străbată timpul și să devină o preocupare constantă a oamenilor de știință contemporani. Medicii zilele noastre sunt mereu dornici să identifice modul în care se îmbolnăvește trupul, precum și panaceul sau mecanismul vindecării lui. Astfel, pe măsură ce știința a avansat, tot mai multe studii au început să releve faptul că o mare parte dintre bolile noastre fizice au, ca punct de plecare, dezechilibrul sufletesc. De asemenea, diferitele comportamente egoiste sau altruiste generează modificări în bioritmul personal, iar lipsa iertării și a împăcării cu noi înșine și cu semenii noștri este și ea factor declanșator al diferitelor patologii. În plus, în foarte multe cazuri, procesul vindecării trupești poate fi influențat de credința în Dumnezeu a fiecăruia dintre noi. Potrivit unui studiu realizat la Spitalul McLean din Massachusett și publicat în Journal of Affective Disorders, „Persoanele cu un nivel moderat și ridicat de credință răspund în mod semnificativ mai bine la tratamentul psihiatric pe termen scurt decât cei fără credință, indiferent de apartenența lor religioasă. Credința a fost asociată nu numai cu îmbunătățirea bunăstării psihologice, dar scade și depresia și intenția de autovătămare corporală”, a explicat, David H. Rosmarin de la Harvard Medical School. „Aceste constatări sunt importante, deoarece pun în evidență implicațiile clinice ale vieții spirituale. Sper că acest lucru va duce la studii mai mari și la finanțări crescute, în scopul de a ajuta cât mai mulți oameni posibil”, a conchis Rosmarin. La rândul lor, cercetătorii de la Universitatea Missouri au realizat un studiu care demonstrează că spiritualitatea reprezintă un fenomen extrem de complex: „Am găsit o bază neuropsihologică pentru spiritualitate, însă nu este izolată la o zonă specifică din creier. Spiritualitatea este un concept mult mai dinamic, care utilizează mai multe părți ale creierului”, a declarat Brick Johnstone, profesor la School of Health Professions, citat de The Huffington Post. Același om de știință a mai oferit o informație importantă: „Atunci când creierul se concentrează mai puțin asupra sinelui (prin scăderea activității în lobul drept), este prin definiție un moment de transcendență de sine și poate fi înțeles ca fiind conectat la Dumnezeu. (…) E acea senzație că faci parte dintr-un lucru mai mare… Acest lucru este în armonie cu multe texte religioase care sugerează că oamenii ar trebui să se concentreze mai degrabă asupra bunăstării altora decât a lor înșiși.” Altfel spus, ne întoarcem la mesajul lui Hristos: „Goliți-vă de voi înșivă (…) și iubiți-vă unii pe alții!” Parcurgând aceste studii și analizând totodată învățăturile evanghelice, nu putem să nu observăm asemănările evidente la care astăzi suntem invitați să medităm, atât din punct de vedere spiritual, cât și medical. Atunci când avem o durere de cap sau de măsea, putem lua un calmant, însă când simțim că ne doare sufletul, medicamentele nu mai au nicio putere, fapt ce arată complexitatea naturii umane și structura lui dihotomică: trup și suflet.

George Grigoriu: Creat după chipul lui Dumnezeu, dar și cu libertate deplină, omul are o structură dihotomică: este deopotrivă trup și suflet. Ținând cont că Însuși Mântuitorul Iisus Hristos ne învață să dăm Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (Matei 22, 21), consider că o discuție despre legătura dintre trup și suflet este absolut necesară, cu atât mai mult, cu cât omenirea se află astăzi în plină pandemie. Domnule doctor Radu Țincu, deși menirea dumneavoastră este să vindecați trupurile oamenilor, totuși acordați un rol deosebit și tămăduirii sufletești. Cum putem trata deopotrivă trupul și sufletul?

dr. Radu Țincu: Așa cum spuneați, omul este o ființă dihotomică. Medicina este știința care tratează bolile trupului, însă omul nu poate fi separat de suflet. Altfel spus, atunci când vine la medic, pacientul nu își lasă sufletul la ușă. În plus, bolile trupului au, de cele mai multe ori, și o componentă sufletească. De aceea, dincolo de o rețetă sau de o intervenție chirurgicală, omul are nevoie de empatia medicului care îl tratează. Bunăoară, depresia este o tulburare psihică încadrată, din punct de vedere medical, în dogmele științifice. Și cu toate acestea, omul depresiv vorbește foarte mult despre problema lui sufletească, despre zbuciumul lăuntric care nu-i dă pace. De asemenea, mulți dintre pacienții aflați într-o secție de toxicologie au tentative de suicid, semn al unor afecțiuni sufletești, căci dorința de a-ți lua viața în mod voluntar are, în mod clar, o componentă lăuntrică foarte puternică. Prin urmare, menirea medicului este, pe de o parte, să-i vindece de intoxicația acută – în cazul persoanelor dependente de droguri sau de alcool, de pildă –, iar, pe de altă parte, să încerce să afle care este motivul care i-a determinat să ajungă în acest punct. În cazul în care medicul se limitează să-și trateze pacienții de intoxicația acută, lăsându-i netămăduiți sufletește, nu își împlinește menirea cu care a fost trimis de Dumnezeu pe pământ. Medicina nu este o simplă profesie, ci are caracter vocațional; asemenea unui duhovnic, care tămăduiește suflete cu puterea harului, medicul are datoria morală să empatizeze cu pacientul, să-l înțeleagă, să-i fie alături și să-l ajute nu doar cu priceperea omului de știință, ci și cu multă iubire. Așadar, doctorul nu trebuie să se aplece doar asupra vindecării trupești; el are datoria să-și tămăduiască complet pacientul, încercând să înțeleagă ce anume a declanșat boala sau ce l-a împins spre anumite patimi.

George Grigoriu: Ce tratament îi recomandați unui om care vă spune că îl doare sufletul?

dr. Radu Țincu: Durerile sufletești sunt tămăduite de slujitorii Sfintelor Altare. Altfel spus, cei pe care îi doare sufletul ar fi bine să ia legătura cu un duhovnic, să se spovedească și să se împărtășească. Unirea cu Hristos este alinare pentru suflet. Biserica este o instituție străveche, premergătoare medicinei, iar preotul – propovăduitor al lui Hristos – are menirea să-l ajute pe om să-și descătușeze sufletul împovărat de tristețe. În cazul bolnavilor, este nevoie ca Biserica și medicina să-și dea mâna pentru a-l tămădui complet. Din punctul meu de vedere, în ultimii ani am asistat la o depărtare a celor două instituții; lumea științifică, mai cu seamă instituția medicală, s-a depărtat constant de Biserică. Mai ales în această perioadă dificilă prin care trece omenirea era nevoie de o întrepătrundere a celor două, de o conlucrare, întrucât scopul lor final este același: vindecarea totală a omului, căci nu-i putem tămădui doar rănile trupești, lăsându-i sufletul să sângereze. Nici doar vindecarea sufletească nu este suficientă când omul este răpus de boală.

George Grigoriu: Se spune că știința a evoluat atât de mult, încât a ajuns din urmă religia. Făcând o punte peste timp, observăm că diferitele manifestări religioase desfășurate de-a lungul veacurilor au avut și o componentă medicală. Relația dintre vindecarea trupească și cea sufletească a existat dintotdeauna. Și totuși omul are mereu tendința să fie autonom și să găsească răspunsuri proprii, refuzând de multe ori ceea ce poate că deja există înlăuntrul lui. În limba română, există un cuvânt foarte frumos care exprimă cel mai bine trăirile interioare ale omului: dor. E greu să tratezi dorul de cineva. Dorul nu se vindecă cu un antibiotic sau cu un antiinflamator, fiindcă este o durere care, de cele mai multe ori, nu poate fi nici măcar localizată. Totuși ea există și e foarte puternică. S-a dovedit faptul că suferințele sufletești duc la patologii complicate ale trupului, de aceea, vindecarea trupească trebuie să înceapă cu vindecarea sufletească. În primă fază, medicii sunt tentați să le dea pacienților un tratament pentru manifestarea afecțiunilor trupești, nicidecum pentru cauzele acestora. Reușesc totuși cadrele medicale să se aplece mai mult asupra nevoilor reale ale pacienților lor și să le descopere frământările lăuntrice?

dr. Radu Țincu: Este firesc ca medicul să prescrie mai întâi tratamentul medicamentos pentru diferitele afecțiuni ale trupului. Totuși, doctorul nu-l poate substitui pe duhovnicul pacientului, medicina însăși nu poate substitui Biserica. Așa cum spuneam, medicul și duhovnicul ar trebui să-și dea mâna pentru tămăduirea completă a omului suferind. Doctorul beneficiază de încrederea pe care și-o pun bolnavii în el – încredere știrbită în România ultimilor ani, din păcate. Și, datorită acestei încrederi, el îi poate îndruma pe cei suferinzi și spre tămăduirea sufletească. Cum poate un medic să-l îndrepte pe om spre vindecarea sufletească? Cu iubire și cu empatie. Mai exact, după ce și-a încheiat misiunea științifică și l-a vindecat pe om de boală, ar fi bine să încerce să se aplece și asupra problemei sufletești care a declanșat suferința trupească și, nu în ultimul rând, să-i dea câteva sfaturi prin care să-l îndrepte și spre tămăduirea sufletului. Este foarte adevărat că știința a evoluat mult în ultimul timp, însă este o armă cu două tăișuri: tehnologia are un rol foarte important în viețile noastre, fiindu-ne foarte utilă, dar, în același timp, a creat un fals sentiment de autosuficiență. Prin tehnologie, omul încearcă permanent să-și depășească limitele pe care le-a atins anterior. M-am întrebat adesea de ce marele proiect științific a primit numele de „Particula lui Dumnezeu”. De ce oare încearcă omul să mai găsească acea „particulă” a lui Dumnezeu, câtă vreme Dumnezeu ni S-a făcut cunoscut prin Iisus Hristos și este mereu prezent în tot ceea ce facem? Tendința tehnologiei de a-L substitui pe Dumnezeu este, din punctul meu de vedere, începutul pierzaniei. Spun asta, pentru că nu facem altceva decât să credem că, la un moment dat, vom putea căpăta valențele divine, reușind să controlăm lucrurile asemenea Lui. Or, oamenii de știință trebuie să înțeleagă că au o limită – aceea de a le face bine semenilor. În momentul în care știința începe să le facă și rău celor din jur, s-a depășit limita de normalitate.

George Grigoriu: Sunt trei domenii care, din punctul meu de vedere, ar trebui să plece de la o perspectivă vocațională: pedagogia, preoția și medicina. De ce ați ales, dumneavoastră, domnule doctor Racu Țincu, să vă faceți medic?

dr. Radu Țincu: Teoretic, omul ar trebui să-și aleagă cariera în care să se regăsească. Este un coșmar să alegi o profesie în care nu crezi și cu care nu ai nimic în comun. În ceea ce mă privește, am simțit o atracție pentru medicină. Frumusețea medicinei constă în faptul că ești capabil să-ți salvezi semenii, sentiment ce trebuie cultivat cu prudență, deoarece, În caz contrar, te poate conduce spre un mare păcat, și anume mândria. Încrederea exagerată în forțele proprii îl poate împinge pe medic spre păcatul de a se considera pe sine un mic Dumnezeu, care poate să gestioneze viața și moartea. Într-adevăr, pentru pacient, medicul este un mic Dumnezeu, căci lui îi datorează viața. În realitate însă, Dumnezeu este Cel Care lucrează prin mâinile medicilor, ale oamenilor de știință și, în general, ale tuturor celor care aduc un plus în societatea actuală. Într-adevăr, cei trei piloni ai societății sunt educația, credința și sănătatea. În opinia mea, în ultimele câteva decenii a fost răsturnată ierarhia valorilor, fiind propuse alternative lipsite de însemnătate. Mă refer la alternativele de consum, propuse doar pentru a ține pasul cu societatea spre care lumea se îndreaptă cu mult interes. Pandemia de coronavirus a pus întreaga omenire în așteptare. Este momentul în care fiecare dintre noi ar trebui să facă o introspecție, o sondare lăuntrică. Așa vom descoperi cine suntem, unde am ajuns – atât individual, cât și ca societate – și spre ce ne îndreptăm. Cred că a sosit prilejul să ne resetăm și să readucem valorile în societate. Potrivit studiilor guvernamentale, educația din România este deficitară, atât la nivelul infrastructurii, cât și în ceea ce privește resursa umană ori caracterul vocațional. La rândul ei, Biserica a fost contestată – uneori chiar în mod agresiv – de-a lungul anilor. Or, dincolo de latura mistică, dincolo de dogmatică, Biserica este instituția care aduce moralitatea în viețile noastre. Din păcate, în societatea românească există anumite grupuri de părinți care s-au exprimat total împotriva orelor de religie din școală. Oare acești oameni nu-și doresc să aibă un copil care să fie învățat să nu mintă ori să nu fure? Oare nu vor ca în mintea și în sufletul copiilor lor – oameni în devenire – să fie sădite câteva elemente fundamentale de moralitate? Revin la cauzele spirituale ale bolilor: țara noastră se confruntă cu numeroase cazuri de obezitate. Or, omul ar trebui să știe că una dintre învățăturile creștine ne vorbește despre îmbuibarea pântecului ca despre o mare ispită. S-a dovedit științific că hrana în exces cauzează obezitate, care atrage după sine și alte afecțiuni grave ale organismului uman, printre care și riscul de boli cardiovasculare. De aceea, este important să ne învățăm copiii încă de mici că îmbuibarea pântecului nu este benefică pentru organism. În acest sens, postul are un rol extrem de important nu doar în plan spiritual; cele patru posturi de peste an contribuie la dezintoxicarea organismului și la recăpătarea echilibrului interior. Din păcate, societatea contemporană a creat niște alternative care să înlocuiască învățăturile Bisericii; astfel, pentru că oamenii nu mai țin postul cu strictețe, au fost create clinici de dezintoxicare. Îndepărtându-se tot mai mult de Biserică, omul contemporan ajunge să se ghideze după reguli imorale. Sunt convins că nimeni nu poate contesta moralitatea ce se regăsește în Cele 10 porunci, moralitate ce derivă din experiența milenară a omenirii – la fel și rugăciunea Tatăl nostru –, însă, din nefericire, sunt tot mai mulți care încalcă aceste porunci.

George Grigoriu: Într-adevăr, Decalogul are un rol semnificativ atât în plan spiritual și moral, cât și din punctul de vedere al evoluției unei societăți. În rugăciunea Tatăl nostru, Mântuitorul Iisus Hristos ne vorbește despre importanța iertării. Ca o completare a învățăturii hristice, iubirea este un adevărat panaceu; ea vindecă suflete și aduce pace, armonie și lumină între oameni. Așa cum spuneam, educația, credința și sănătatea sunt temelia unei societăți. Dumneavoastră, domnule doctor Radu Țincu, credeți că astăzi, când întreaga lume este îngenuncheată de acest virus nemilos, se impune resetarea societății?

dr. Radu Țincu: Sigur că da. Mai cu seamă, sistemul medical ar trebui resetat. Pandemia ne-a determinat să ne conformăm și să încercăm să găsim o soluție la această problemă, însă resetarea societății este una conceptuală și trebuie să continue și după ieșirea din criza sanitară. Este nevoie să ne recăpătăm valorile și să reclădim noua societate pe acești trei mari piloni: educație, sănătate și credință. Iubirea și iertarea – despre care vorbeați mai sus – sunt două elemente care au un fundament științific (medical); ambele produc modificări neuroendocrine. Iubirea este greu de definit, însă rezultatul ei e acea stare de bine în care omul se simte împăcat cu el însuși, fapt pentru care are capacitatea să genereze sentimente pozitive față de cei din jurul lui. Din punct de vedere psihologic, cel mai înalt grad al iubirii este iubirea de semeni, în vreme ce atașamentul de aspectele materiale ale vieții este fals. Iubirea de semeni modifică organismul din punct de vedere neuroendocrin, eliberând, la nivel cerebral, o serie de neurotransmițători – cum ar fi, de pildă, beta-endorfinele – care nu fac decât să îi dea omului acea stare de bine în plan neuropsihic. Mai mult decât atât, studiile arată că iubirea de aproapele generează neuroprotecție împotriva degenerării sistemului nervos. Starea aceasta de bine e la îndemâna oricui, important este să avem mereu sufletul deschis, ca să putem să ne manifestăm iubirea față de ceilalți. În schimb, omul care nu iubești și nu iartă va avea mult de suferit atât în plan spiritual, cât și în ceea ce privește sănătatea trupească. În interiorul corpului său, se declanșează o serie de sentimente negative și, chiar dacă nu ajunge să urască, totuși înlăuntrul lui se descarcă hormoni de stres, precum cortizolul, dopamina, epinefrina (adrenalina), norepinefrina (noradrenalina). Omul care nu poate ierta este mereu supărat, nervos, irascibil, deoarece hormonii de stres sunt descărcați de furie și de supărare și predispun sinapsele la stres oxidativ, distrugând membranele lipidice de la nivelul neuronilor. De asemenea, stresul modifică tot sistemul nervos vegetativ și conduce la un puls accelerat, la hipertensiune arterială și la o stare de agitație psihomotorie care îl epuizează pe om. Iată, așadar, că iubirea și iertarea – două elemente aflate la întrepătrunderea medicinei și spiritualității – pot genera diferite modificări la nivelul organismului uman; când iubim, organismul nostru descarcă substanțe pozitive, în vreme ce atunci când nu iertăm pe cineva, ne încărcăm cu substanțe care ne degradează sistemul nervos și nu numai. O altă problemă extrem de frecventă în zilele noastre o reprezintă insomnia. Ea poate fi generată de ură sau de diferitele conflicte pe care le avem cu o anumită persoană. Vom reuși să punem capăt disputei cu aproapele nostru numai în momentul în care îl vom ierta sincer, din inimă, fiindcă nu este suficient să rostim doar cuvântul „Iartă-mă!”, ci e esențial să-l iertăm din interior, să simțim că l-am iertat cu tot sufletul nostru. Altminteri, hormonii de stres vor declanșa o permanentă stare de alertă care nu ne va lăsa să ne odihnim. Din păcate, omul modern nu mai reușește să se împace cu sine însuși – un prim aspect ce stă în calea fericirii lui. Este mereu nemulțumit de felul cum arată, de statutul social pe care îl are sau de aspectele materiale, își invidiază semenii și trăiește într-o stare de stres care îl macină la interior. Astăzi, majoritatea oamenilor își caută fericirea în aspectele materiale ale vieții – bani, lux, proprietăți etc. –, însă este bine să știe că nu acolo o vor găsi. Vom fi cu adevărat fericiți numai atunci când vom reuși să fim împăcați cu noi înșine. Când se va întâmpla asta? Numai în momentul în care vom elimina dinlăuntrul nostru toate sentimentele negative. Dacă vom rămâne în permanență mânați de o serie de sentimente negative, vom trăi într-o zbatere care ne va constrânge și ne va pricinui foarte mult rău.

George Grigoriu: Lipsa împăcării cu noi înșine și cu semenii noștri, precum și o legătură superficială cu Dumnezeu nu fac altceva decât să amplifice anumite afecțiuni ale trupului. Este important ca, înainte de a ne îndrepta spre un medic, să ne rezolvăm problemele lăuntrice, domnule doctor Radu Țincu?

dr. Radu Țincu: Așa cum am mai spus, pandemia de coronavirus ar fi trebuit să reprezinte, în opinia mea, un moment în care să ne putem analiza pe noi înșine. Este o perioadă propice reglării multora dintre problemele societății moderne; lumea toată a luat o pauză, de altfel noi toți ne-am bucurat de multă liniște, până și timpul parcă a curs într-un alt mod… Ne-a dat prilejul să ne aplecăm mai mult spre nevoile noastre lăuntrice și ale celor dragi nouă. Așa am realizat că, dincolo de elementele de fațadă ale societății moderne, se află omul, cu vulnerabilitățile lui. Toate cosmetizările, toată fala și tot luxul obținute în ultimii ani s-au estompat încet, încet, iar atenția omului s-a focusat pe latura spirituală. „Oamenii bogați își dau seama de incapacitatea lor atunci când sunt bolnavi”, spunea un mare teolog. Boala nu poate fi compensată cu nimic din așa-zisa bunăstare a lumii de azi. Așadar, este momentul să ne întoarcem la acele sentimente profunde de iubire, de iertare și de pace sufletească. Omul ar trebui să-și păstreze liniștea interioară și să fie împăcat cu el, cu ceilalți și cu Dumnezeu. Numai atunci poate spune că a atins un echilibru și că se poate considera fericit.

George Grigoriu: Din păcate însă, lumea în care trăim este tumultoasă, lipsită de echilibru, de armonie; omul se înstrăinează tot mai mult de Dumnezeu, fapt ce îi pricinuiește multe neajunsuri. Or, odată cu izbucnirea pandemiei, am înțeles cu toții că anumite lucruri pe care obișnuiam să le facem înainte – cum ar fi cumpărăturile, consumul în exces, cheltuielile inutile – sunt insignifiante în raport cu sănătatea trupească și sufletească. Domnule doctor Radu Țincu, credeți că, după această experiență, lumea își va păstra bruma de înțelepciune pe care a acumulat-o, forțată fiind de acest virus păcătos?

dr. Radu Țincu: Mi-aș dori să păstrăm înțelepciunea pe care am acumulat-o în tot acest timp. De fapt, resetarea lumii, cauzată de pandemie, nu a făcut decât să readucă normalitatea, fie și pentru o clipă. Mă tem însă că oamenii nu-și vor putea schimba comportamentul într-un timp atât de scurt și se vor întoarce la vechile obiceiuri, pentru că numai acestea din urmă le aduc satisfacția contagioasă ușor de obținut. Este vorba despre acea stare de bine, despre acele plăceri trecătoare cu care s-au obișnuit de-a lungul vremii. Spun asta, întrucât în societatea modernă, există o contagiozitate a banilor și a luxului pe care am savurat-o cu toții din plin înainte de pandemie și care are un anumit grad de sevraj. Coronavirusul nu a încetat să existe după data de 15 mai 2020. Se vorbește, la nivel mondial, despre o nouă normalitate care va apărea după pandemie, ceea ce înseamnă că vor exista în mod clar modificări sociale la nivel global. Aceste modificări ar trebui să însemne întoarcerea la normalitate. Nu ne dorim înlocuirea unei normalități greșite cu una care să aibă, la rândul ei, greșeli. Încercăm să recuperăm normalitatea care are la bază moralitatea, iubirea, prietenia și dragostea față de mediu. Pandemia de coronavirus a readus armonia și în natură; foarte multe studii efectuate la nivel global au arătat că indicele de poluare s-a redus semnificativ. Apa canalelor din Veneția este pentru prima dată clară și curată, putând fi văzută astfel întreaga faună subacvatică de o rară frumusețe. De asemenea, în anumite parcuri și rezervații naturale domnește acum liniștea, astfel că animalele specifice acelor zone reușesc să trăiască în voie în arealul lor, fără să mai fie amenințate de prezența omului. Din păcate, omul nu a înțeles că activitățile exagerate întreprinse în natură nu fac decât să o distrugă. Așa se face că, în ultimii zeci de ani, omenirea a provocat mult rău mediului înconjurător. Consecința – foarte multe tulburări la nivelul organismului uman. De ani buni se tot vorbește despre poluare, însă nu s-a petrecut nicio schimbare în acest sens. Oamenii sunt supuși poluării, dar, paradoxal, tot ei sunt cei care o generează, refuzând să facă anumite gesturi simple – cum ar fi colectarea deșeurilor în mod rațional, deplasarea pe jos sau cu bicicleta –, ca să o reducă. În plus, micile gesturi care pot diminua poluarea au și un efect direct asupra sănătății noastre. Omul a pierdut simplitatea lui Dumnezeu, se află strâns ca-ntr-o armură, e tot mai trist, tot mai bolnav. Cu toate acestea, trebuie să continue lupta, căci nu mai are cum să se întoarcă, nu mai poate să scape de această carapace care îl limitează și îl ține captiv. Deși este paradoxal, cheia societății moderne o reprezintă… simplitatea. Altminteri, vorbim despre o societate a excesului, a desfrânării, a drogurilor, a bolilor determinate de lipsa de respect față de propriul corp. Spun asta, întrucât mulți oameni își batjocoresc astăzi trupul prin excese alimentare, prin consumul exagerat de alcool, de tutun ori de droguri, prin nopți pierdute sau prin desfrânare. Așa își degradează ființa umană organismul, în mod voit, apoi se plânge de dureri trupești și vrea cu orice preț să fie salvată.

George Grigoriu: Ar trebui să ținem cont de faptul că, așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel, trupul omului „este templu al Duhului Sfânt” (I Corinteni 6, 19), oferit de Dumnezeu cu toată dragostea și în toată splendoarea lui. Totuși, din pricina numeroaselor abuzuri și a lipsei de grijă pentru el, trupul are cel mai mult de suferit, este măcinat de boală, de durere. Chiar și așa, nu trebuie să deznădăjduim, căci avem șansa unui nou început, putem reveni la armonia lăsată nouă de Tatăl ceresc.

dr. Radu Țincu: De-a lungul istoriei, pandemiile și conflictele militare majore au resetat societățile. A urmat apoi o perioadă de normalitate impusă, de cele mai multe ori, de criza economică, de problemele demografice – Planeta a fost decimată în nenumărate rânduri –, de faptul că oamenii trebuiau să se preocupe de traiul zilnic, ceea ce nu le mai dădea posibilitatea să savureze bucuriile de odinioară. Probabil că așa vor sta lucrurile și acum. La sfârșitul pandemiei de coronavirus, se pare că va urma o criză economică globală cauzată de închiderea, rând pe rând, a diferitelor domenii de activitate, situație ce va impune, probabil, o schimbare a modului de viață. Omul nu va mai avea cu ce să-și satisfacă plăcerile pe care le obținea cu ușurință înainte de această criză. Oamenii nu ar trebui să se sperie de această situație, ci mai degrabă să înțeleagă că, în mare parte, obiceiurile moderne stau la baza bolilor trupești, așa că ar fi bine să renunțăm la ele, dacă vrem să fim sănătoși. Cele mai importante cauze de mortalitate sunt bolile cardiovasculare, obezitatea și afecțiunile metabolice. La rândul lor, toate acestea sunt interconectate cu alimentația, cu sedentarismul și cu poluarea. Așa arată rezultatul societății pe care noi înșine am creat-o de-a lungul timpului.

George Grigoriu: Domnule doctor Radu Țincu, cadrul acestui interviu este unul sacru, căci ne aflăm în tovărășia câtorva sfinți doctori fără de arginți față de care creștinii au mare evlavie. Povestea fiecărui sfânt ne oferă câte o soluție la problemele pe care le avem; bunăoară, Sfântul Nectarie, a cărui icoană ne veghează și aici, a murit de cancer și, odată ajuns în Împărăția lui Dumnezeu, a devenit, în mod paradoxal, tămăduitorul acestei boli cumplite. La rândul lui, Sfântul Efrem, foarte iubit de către credincioși, a dus o viață jertfelnică pe pământ, murind ca martir. Astăzi, la aproape șase veacuri de la existența sa pământească, Sfântul Efrem face minuni pentru cei care vin și i se roagă cu credință. Fiecare dintre sfinții care ne privesc de pe zidurile bisericii are o poveste. Fiecare dintre ei trimite subtil ori destul de vehement la mesajele transmise de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” (Matei 6, 12); „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu.” (Ioan 15, 12). Cât de importantă este puterea rugăciunii pentru un om ca dumneavoastră, care și-a dedicat viața științei?

dr. Radu Țincu: Rugăciunea înlesnește comunicarea noastră cu Dumnezeu. În timpul rugăciunii, sufletul nostru este învăluit în pace, și astfel putem obține împăcarea cu noi înșine. Există nenumărate studii științifice – monitorizări electroencefalografice sau de neuroimagistică – care au arătat că, în timpul rugăciunii, se produc anumite modificări neuroendocrine, mai exact, se descarcă, la nivelul creierului, anumite substanțe, numite neurotransmițători. Însă dincolo de beneficiile științifice, rugăciunea ne aduce o stare de liniște, fapt pentru care oamenii ar trebui să înțeleagă că religia și credința nu sunt noțiuni abstracte ori filozofice. Ele sunt aplicabile în viața noastră de zi cu zi. Credința trebuie trăită, nu vorbită. Viețile sfinților nu sunt povești, nu sunt pagini de beletristică. Sfinții au fost oameni ca și noi, care au reușit să-și depășească limita umană și să se apropie mai mult de Dumnezeu. Scopul nostru este să călcăm pe urmele lor, iar acest fapt nu e deloc complicat. Este ușor să poți urma calea unui om ca și tine, pentru că, dacă el a putut, în mod sigur acest lucru stă și în puterea noastră umană. Să culegem, așadar, din viețile sfinților acele aspecte care pot fi aplicate și în viața noastră. Calea spre mântuirea sufletului nu este închisă, iar sfinții ne îndeamnă să le urmăm exemplul.

Articole similare

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -spot_img

Ultimele articole

error: Conținutul este protejat de drepturi de autor!