„Există multe lucruri minunate, dar niciunul mai măreț decât omul”, mărturisea Sofocle în secolul al V-lea î.Hr. Concluzia marelui poet grec, părintele tragediei clasice, ar putea fi pusă pe seama extazului poetic, însă la o analiză mai atentă nu putem să nu ne întrebăm: „Ce știau anticii, iar noi am uitat?”.
În mod paradoxal, cunoașterea a avansat atât de mult, încât nu există zi de la Dumnezeu în care să nu primească o nouă confirmare. În sprijinul acestei idei vă voi oferi câteva exemple aparent banale: respirația, gustul și mirosul. Să le luăm pe rând! Toate ființele respiră, altminteri nu ar putea trăi. Știm oare cum se realizează acest proces pe care îl exersăm în fiecare secundă a vieții noastre? Ce înseamnă de fapt respirația? Ce legătură există între respirație și „suflarea de viață” de care amintește Sfânta Scriptură? Ce mecanisme complexe implică acest act?
Un alt exemplu: mirosul, un simț pe care toți oamenii îl au. V-ați întrebat vreodată în ce fel ne influențează mirosul viața? Unde și cum se formează el? Facem adesea alegeri în funcție de miros. Ne putem îndrăgosti de cineva în funcție de miros sau, dimpotrivă, vrem să păstrăm o anumită distanță față de o persoană. Mirosul este o informație. Cum se construiește ea oare? Cine face acest lucru pentru noi? Este clar că, în mod conștient, nu avem nicio contribuție. În plus, mirosul se înmagazinează undeva, dat fiind că îl putem recunoaște după un timp îndelungat.
Cât despre gust, v-ați întrebat vreodată ce mecanism complex îl însoțește? Știm că unele alimente sunt dulci, altele sărate sau acre. Cine analizează aceste informații pentru noi? V-ați întrebat vreodată de ce se folosește tămâia cea frumos mirositoare în ritualurile cultice și de ce vinul are un rol important în oficierea Sfintei Liturghii? Ce semnificație tainică au ritualurile creștine și cum ne influențează ele viața? De ce oare o melodie frumoasă ne mângâie sufletul și apoi ne schimbă starea, comportamentul?
Avem tendința să cerem mereu minuni, dar am uitat că omul însuși este o minune, așa cum observa Sofocle cu mai bine de 2500 de ani în urmă. În plus, Sfântul Apostol Pavel nu spunea întâmplător că trupul omului este „templu al Duhului Sfânt”. Faptul că Dumnezeu a ales să Se sălășluiască în om nu este oare cea mai mare minune? Totul în jur e o minune.
Pentru a discuta despre acest subiect, l-am invitat pe domnul profesor Dorin Sarafoleanu, părintele otorinolaringologiei din România. Domnule profesor, mă bucur să ne revedem. Vă mulțumesc că ați acceptat invitația mea.


