Există o categorie de oameni pentru care, indiferent ce cuvinte ai folosi ca să-i descrii, ele par mici. Și chiar sunt mici, în raport cu faptele acelor oameni. Pentru a înțelege mai bine ce vreau să spun, vă propun următorul exercițiu: gândiți-vă ce au în comun următoarele orașe din România: Buzău, Botoșani, Satu Mare și Baia Mare.
Ca să câștigăm timp, vă ajut eu: toate aceste orașe au peste 100.000 de locuitori. Unde vreau să ajung? Ei bine, închipuiți-vă că prin mâna invitatului meu de astăzi au trecut nu mai puțin de 100.000 de copii, pentru a fi vindecați. Mulți dintre aceștia ajung cu probleme medicale greu de imaginat, de la arsuri cumplite pănă la cazuri pe care un om obișnuit cu greu le poate privi, fie doar și într-o fotografie.
Pentru Organizația Mondială a Sănătății cazurile de arsură la copii reprezintă cel mai mare accident care i se poate întâmpla unui om.
Nu întâmplător, invitatul meu de astăzi este cel care a întemeiat prima bancă de piele, dar și inventatorul unor produse pentru tratarea arsurilor. A contribuit la scăderea la 0 a mortalității în rândul copiilor, cauzate de arsuri (în anul 2000) și a pus bazele secției de chirurgie plastică din cadrul Spitalului Grigore Alexandrescu. Cu toate acestea, susține că nu a făcut încă suficient și se consideră „doar un copil care, de mână cu Dumnezeu, continuă să își caute scopul în viață.”
Sunt onorat să îl am astăzi alături pe domnul academician Dan Mircea Enescu, întemeietorul specialității de chirurgie plastică pediatrică din România.


