Prof. dr. Mihaela Gheorghiu: Pitagora a trăit cu 500 de ani înainte de Hristos și a fost un personaj fabulos. A avut șansa să se nască într-o familie educată, a primit învățătura de la profesori de mare valoare, a fost inițiat în știința și în misterele Egiptului, dar a și căzut rob la perși. Pe scurt, a avut o existență specială. Întors în țara de origine, a acostat în insula Crotona, unde a pus bazele unei școli fabuloase – un fel de universitate astăzi. Școala pitagoreică și-a pus amprenta asupra întregii spiritualități elene din veacul al V-lea î.e.n.
Pentru a primi novici la școala lui, Pitagora îi ținea pe doritori în așteptare între trei și cinci ani, timp în care le urmărea comportamentul zilnic, interesul, zona spre care se îndreptau. Firește că nu putea face asta singur, avea oameni care să-l sprijine. Cel care își dorea să facă parte din școala pitagoreică era ales cu greu (după 3-5 ani, așa cum am mai spus) și numit pe prima treaptă, cea a novicilor. Novicii învățau ani la rând să tacă, să se supună. Acest obicei seamănă cumva cu sistemele monahice creștine. A doua treaptă de inițiere era reprezentată de oamenii de știință. Nu erau așa de departe de novici, așa cum sunt astăzi. În vremea lui Pitagora, oamenilor de știință li se predau matematica, geometria, fizica, metafizica – o mulțime de noțiuni pe care astăzi le-am cam pierdut. Abia în treapta a treia, după asimilarea cunoștințelor despre știința profană, omul intra în zona spirituală, de cunoaștere a misterelor. Potrivit ierarhiei lui Pitagora, noi, oamenii de știință, suntem inferiori laturii spirituale. Încercăm să descoperim anumite lucruri, ciocănim din când în când la poarta misterelor și ne uimim de ceea ce găsim acolo, însă nu este suficient.
Abia după cea de-a treia treaptă a cunoașterii misterelor, a originii, a existenței sufletului în timpul vieții și după moarte se trecea în ultima treaptă de inițiere, când învățau să administreze o cetate. Prin urmare, abia după ce trecea prin toate stadiile de inițiere, omul învăța să administreze o cetate și să dea legi ori să le împlinească. Deveneau administratori și legiuitori doar cei care reușeau să treacă pe sub toate furcile caudine ale școlii pitagoreice.
Unde eram cu cinci secole înainte de Hristos și unde ne aflăm astăzi? Rămâne să ne gândim…


