Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.
Gazdelor creștine să-i primiți în casă, leru-i ler,
Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, leru-i ler,
Ni-i trimite sfântul să ne-ncerce mila, leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila, leru-i ler,
Șovăielnic pasul, mâinile plăpânde, leru-i ler,
Tremurat li-i glasul, nu știu să colinde, leru-i ler,
Dacă stau la poartă și nu zic nimica, leru-i ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica, leru-i ler.
Mută-i înntrebarea ce răsună afară, leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, leru-i ler,
Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler,
Pe la porți străine ce ne stau închise, Leru-i ler.
Vin colindătorii cum veneau odată, Leru-i ler,
Să colinde în seara asta minunată, Leru-i ler,
Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, Leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, Leru-i ler”.
„Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler,/Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler,/Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler/Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi.” Un colind semnificativ pentru poporul român. Corul bărbătesc din Finteușul Mare are o vechime de 99 de ani. Ei au cântat prima dată exact în anul Marii Uniri și iată că mesajul colindului este la fel de actual și astăzi, poate mult mai vibrant decât acum un veac. Maestre Dan Puric!


