Boala și suferința, ca o consecință a ei, s-au aflat dintotdeauna printre marile preocupări ale omului. Încă din timpuri străvechi, omul a încercat să găsească leacuri pentru diferite boli și în felul acesta să se cunoască pe sine. Marii gânditori antici considerau că una dintre principalele cauze ale apariției bolilor este de natură spirituală.
În urmă cu 2500 de ani, Platon observa că cea mai mare greșeală în tratarea bolilor este să separi trupul de suflet. Există doctori pentru bolile fizice și doctori pentru bolile sufletești, fapt care nu și-ar avea rostul, întrucât trupul și sufletul nu se pot despărți. Platon, fondatorul Academiei din Atena, nu era nici pe departe o persoană religioasă. Cu toate acestea, a sintetizat învățătura care stă la baza tuturor religiilor.
La rândul lui, Hipocrate a explicat că boala nu trebuie considerată o pedeapsă divină; ea este mai degrabă consecința unei abateri de la regulile morale, abatere ce afectează trupul și sufletul deopotrivă. Medicul grec a pus accentul pe schimbarea mentalității; încerca să-i facă pe oameni să înțeleagă rolul nutriției, al mișcării sau al relației cu natura. Tot el atrăgea atenția asupra „sufletului universal”, pe care teologia Îl identifică cu Duhul lui Dumnezeu.
V-ați întrebat vreodată de unde provine cuvântul „psihiatrie”? La originea lui se află doi termeni grecești care s-au alăturat: psyche (= suflet) și atros (= medic). Altfel spus, psihiatrul este medicul care tratează persoanele cu probleme sufletești sau cu boli mintale. Interesant, nu-i așa? Să nu uităm că teologia a vorbit mereu despre sufletul omului ca despre „un suflet rațional”, o sumă a Creației. Boala începe odată cu gândul.
Părintele Tadei, sintetizând învățătura Sfinților Părinți, afirma: „Cum ți-s gândurile, așa îți este viața.” Invitatul nostru de astăzi este un medic psihiatru, doctorul Alexandru Aricescu. Domnule doctor, bine ați venit la Realitatea Spirituală!
